miniatură

română

Etimologie

Din franceză miniature, italiană miniatura, germană Miniatur.

Pronunție

  • AFI: /mi.ni.a'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
miniatură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miniatură miniaturi
Articulat miniatura miniaturile
Genitiv-Dativ miniaturii miniaturilor
Vocativ miniatură miniaturilor
  1. operă de artă plastică (în special pictură) de dimensiuni reduse, lucrată cu multă finețe și minuțiozitate.
  2. desen ornamental sau figurativ executat în culori, care împodobea vechile cărți și manuscrise (religioase).
  3. spectacol sau emisiune radiofonică sau de televiziune cu numere artistice de mici proporții.
  4. obiect de dimensiuni reduse; (spec.) obiect de mici dimensiuni care reproduce, la o scară mult redusă, un alt obiect.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.