mestiere

italiană

(italiano)

Variante

  • (înv. și pop.) mestiero, (înv.) mestieri

Etimologie

Din franceză veche maistre, mestre, care provine din latină ministerium („serviciu”) < minister („servitor”).

Pronunție

  • AFI: /meˈstjɛre/


Substantiv

mestiere m., mestieri pl.

  1. meserie, meșteșug, serviciu, profesiune, ocupație, meșterie
    Arti e mestieri.
  2. (p.ext.) pricepere, îndemânare, artă, expertiză, măiestrie
  3. (la pl.) treburile casei, treburile casnice

Sinonime

  • 1: attività, impiego, lavoro, occupazione, professione
  • 2: abilità, capacità, competenza, (pl.) conoscenze, esperienza, maestria, perizia, pratica, (pl.) specifiche
  • 3: (pl.) faccende, pulizie

Cuvinte derivate

  • guastamestieri
  • mestieraccio
  • mestierante
  • mestieruccio

Locuțiuni

  • trucchi del mestiere

Expresii

  • essere del mestiere

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.