mestre

Vezi și : Mestre, mèstre

catalană

Variante

maestre

Etimologie

Din occitană veche maestre < latină magister, magistrum („profesor, maistru”).

Pronunție

(occidental) AFI: /ˈmes.tɾe/
(oriental) AFI: /ˈmɛs.tɾə/

Substantiv

mestre m., mestres pl.

(spec.) maestru, maistru, meșter
(educ.) profesor
(spec.) artizan, meșter, meseriaș, meșteșugar
(muz.) maestru

Sinonime

1: conductor, guia, líder, professional
2: (educ.) docent, educador, pedagog, professor, professora
3: artista, expert, (fig.) virtuós

Cuvinte derivate

mestra
mestratge
mestrejar
mestressa
mestria

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

mestre armer
mestre d'aigües
mestre d'aixa
mestre d'armes
mestre d'escola
mestre d'estudi
mestre d'hostal
mestre d'obra negra
mestre d'obra prima
mestre de balança
mestre de camp
mestre de capella
mestre de cases
mestre de cerimònies
mestre de cort
mestre de guaita
mestre de la premsa
mestre de les bigues

mestre de palau
mestre de paleta
mestre de planeta
mestre de postes
mestre de sala
mestre de seca
mestre de silenci
mestre de tafona
mestre del sacre palau
mestre en arts
mestre en gai saber
mestre fanguet
mestre justícia
mestre major
mestre mosca
mestre portolà
mestre racional
mestre tastets

Cuvinte apropiate

Omofone

mestra

Expresii

fer passar de mestre

Referințe

daneză

Etimologie

Din mester.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

forma de plural nehotărât mester.

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.