docent
română
Etimologie
Din germană Dozent.
Pronunție
- AFI: /do'ʧent/
Substantiv
| Declinarea substantivului docent | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | docent | docenți |
| Articulat | docentul | docenții |
| Genitiv-Dativ | docentului | docenților |
| Vocativ | docentule | docenților |
- (în alte țări) grad didactic onorific în învățământul superior, corespunzând de obicei aceluia de conferențiar; persoană care are acest grad.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.