decont

română

Etimologie

Din franceză décompte.

Pronunție

  • AFI: /de'kont/


Substantiv


Declinarea substantivului
decont
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ decont deconturi
Articulat decontul deconturile
Genitiv-Dativ decontului deconturilor
Vocativ decontule deconturilor
  1. justificare amănunțită, pe bază de acte, a folosirii unei sume (primite); (concr.) document, formular cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.