expert
română
Etimologie
Din franceză expert < latină expertus.
Pronunție
- AFI: /eks'pert/
Substantiv
| Declinarea substantivului expert | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | expert | experți |
| Articulat | expertul | experții |
| Genitiv-Dativ | expertului | experților |
| Vocativ | expertule | experților |
- (adesea adjectival) persoană care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă.
- (spec.) persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului expert | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | expert | experți |
| Feminin | expertă | experte |
| Neutru | expert | experte |
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.