memoriu

română

Etimologie

Din latină memorium, franceză mémoire.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
memoriu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ memoriu memorii
Articulat memoriul memoriile
Genitiv-Dativ memoriului memoriilor
Vocativ memoriule memoriilor
  1. expunere scrisă, amănunțită și documentată, asupra unei probleme, unei situații etc.
  2. (la pl.) colecție de conferințe, comunicări, discuții etc. ale unei societăți științifice.
  3. (la pl.) lucrare beletristică cu caracter evocator, conținând însemnări asupra evenimentelor petrecute în timpul vieții autorului (și la care el a luat parte).
  4. petiție, cerere (colectivă) în care motivele sunt expuse pe larg.
  5. (în vechea organizare a armatei) dosar personal al unui ofițer sau al unui subofițer.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.