subofițer

română

Etimologie

Din sub- + ofițer (după franceză sous-officier).

Pronunție

  • AFI: /sub.o.fi'ʦer/


Substantiv

  1. nume dat fiecăruia dintre gradele superioare sergentului și inferioare sublocotenentului; persoană care poartă unul din aceste grade.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.