sublocotenent

română

Etimologie

Din sub- + locotenent (după franceză sous-lieutenant).

Pronunție

  • AFI: /sub.lo.ko.te'nent/


Substantiv


Declinarea substantivului
sublocotenent
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sublocotenent sublocotenenți
Articulat sublocotenentul sublocotenenții
Genitiv-Dativ sublocotenentului sublocotenenților
Vocativ sublocotenentule sublocotenenților
  1. cel mai mic grad de ofițer în armată; persoană care are acest grad.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.