mecet

română

Etimologie

Din bulgară, rusă мekeт (mecet). Confer turcă mesçit.

Pronunție

  • AFI: /me'ʧet/


Substantiv


Declinarea substantivului
mecet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mecet meceturi
Articulat mecetul meceturile
Genitiv-Dativ mecetului meceturilor
Vocativ mecetule meceturilor
  1. (înv. și reg.) casă de cult pentru religia musulmană; moschee mică.
  2. cimitir turcesc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.