marmură
română
Variante
Etimologie
Din latină marmor, marmoris.
Pronunție
- AFI: /'mar.mu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului marmură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | marmură | marmuri |
| Articulat | marmura | marmurile |
| Genitiv-Dativ | marmurii | marmurilor |
| Vocativ | marmură | marmurilor |
- rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care se poate ciopli și lustrui, întrebuințată la lucrări de sculptură și arhitectură.
- bloc sau bucată de marmură cioplită și lustruită; sculptură, statuie de marmură.
Cuvinte derivate
Expresii
- A fi marmură sau a fi rece ca o marmură (sau ca marmura) = a fi insensibil, a rămâne indiferent față de orice
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.