marcaj

română

Etimologie

Din franceză marquage.

Pronunție

  • AFI: /marˈkaʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
marcaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marcaj marcaje
Articulat marcajul marcajele
Genitiv-Dativ marcajului marcajelor
Vocativ marcajule marcajelor
  1. acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare.
  2. (concr.) semn aplicat pe un obiect, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele.
  3. (spec.) semn făcut pe copaci, pe stânci etc. sau pe tăblițe speciale, pentru a indica turiștilor un anumit drum; (p.ext.) totalitatea semnelor care indică un drum turistic; (spec.) semn convențional care indică ceva (pe o suprafață, pe drumurile rutiere etc.).
  4. (sport) supraveghere a unor jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica sa întreprindă acțiuni ofensive sau să marcheze.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.