liliac

română

Etimologie

  1. Probabil din turcă leylek („barză”).
  2. Din turcă leylâk, care provine din arabă ليلك (līlak) < persană نیلک (nilak) < نیل (nil, „albastru-închis”).

Pronunție

  • AFI: /li.liˈak/


Substantiv


Declinarea substantivului
liliac
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ liliac lilieci
Articulat liliacul liliecii
Genitiv-Dativ liliacului liliecilor
Vocativ liliacule liliecilor
  1. (zool.) (Chiroptera) animal mamifer insectivor, asemănător cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada, și care trăiește prin locuri întunecoase, de unde iese numai noaptea.
  2. (bot.) (Syringa vulgaris) arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru-violet, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală; (p.ext.) floarea acestui arbust.

Sinonime

  • 1: (zool.) (reg.) șoarece
  • 2: (bot.) (înv. și reg.) scumpie, (reg.) boroștean, (Ban.) iorgovan, (Transilv. și Maram.) mălin, (Transilv.) scrinte

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • liliac-de-munte
  • liliac transilvănean

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.