lămâiță
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /lə.mɨˈi.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului lămâiță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lămâiță | lămâițe |
| Articulat | lămâița | lămâițele |
| Genitiv-Dativ | lămâiței | lămâițelor |
| Vocativ | lămâiță | lămâițelor |
- (bot.) (Philadelphus coronarius) arbust ornamental cu flori mici de culoare albă, ale cărui frunze, frecate în mână, răspândesc un miros de lămâie.
- (bot.) (Lippia citriodora sau Aloysia triphylla) plantă arbustivă cu frunze dințate, ascuțite la vârf și cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare.
- (spec.) floare artificială de ceară albă, din care se fac coronițe și buchețele pentru mirese și cocarde pentru cei care participă la nuntă.
Sinonime
- 1: (bot.) (reg.) sirinderică
- 2: (bot.) verbină
Cuvinte apropiate
Traduceri
arbust (Philadelphus coronarius)
|
|
plantă (Lippia citriodora sau Aloysia triphylla)
|
|
floare artificială
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.