verbină
română
Etimologie
Din latină verbena.
Pronunție
- AFI: /verˈbi.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului verbină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | verbină | verbine |
| Articulat | verbina | verbinele |
| Genitiv-Dativ | verbinei | verbinelor |
| Vocativ | verbină | verbinelor |
- (bot.) (Verbena) numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee decorative cu frunze dințate, ascuțite la vârf și acoperite cu peri, cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă.
- (p.restr.) plantă aparținând uneia dintre aceste specii sau varietăți.
Sinonime
Vezi și
- verbenacee
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.