joacă
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈʒo̯a.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului joacă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | joacă | joace |
| Articulat | joaca | joacele |
| Genitiv-Dativ | joacei | joacelor |
| Vocativ | ' | ' |
- joc, distracție (copilărească).
- N-a fost de cât o joacă de copii.
Sinonime
- joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit, zbânțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbânț, zburdă; amuzament
Cuvinte derivate
Traduceri
joc
|
|
Etimologie
Din juca.
Verb
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.