gioco

italiană

(italiano)

Variante

  • (ieșit din uz și livr.) giuoco

Etimologie

Din latină jocus.

Pronunție

  • AFI: /'dʒɔko/


Substantiv

gioco m., giochi pl.

  1. joc, joacă
  2. distracție, amuzament
  3. sport
  4. partidă, meci

Sinonime

  • 1-4: passatempo, divertimento, spasso, svago, diporto, ricreazione, sollazzo, distrazione, sport, partita

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • campo giochi
  • gioco d'azzardo
  • parco giochi

Etimologie

Din giocare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru giocare.
    • română: (mă) joc

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.