meci

română

Etimologie

Din engleză, franceză match.

Pronunție

  • AFI: /meʧʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
meci
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ meci meciuri
Articulat meciul meciurile
Genitiv-Dativ meciului meciurilor
Vocativ meciule meciurilor
  1. întrecere sportivă disputată între două persoane sau între două echipe; întâlnire, partidă, joc.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.