izmă
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Poate dintr-o variantă a lui δυόσμος (dyósmos) din neogreacă.
Pronunție
- AFI: /'iz.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului izmă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | izmă | invariabil |
| Articulat | izma | invariabil |
| Genitiv-Dativ | izmei | invariabil |
| Vocativ | izmă | invariabil |
- (bot.) (Mentha x piperita) plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu frunzele pețiolate și florile roșii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut caracteristic; mentă.
Sinonime
- (bot.) mentă
Cuvinte derivate
- izma-maicii-preciste
Cuvinte compuse
Expresii
- A se alege cu izma = a nu avea niciun câștig; a avea de pierdut
Traduceri
plantă; floare; condiment
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.