izmă

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Poate dintr-o variantă a lui δυόσμος (dyósmos) din neogreacă.

Pronunție

  • AFI: /'iz.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
izmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ izmă invariabil
Articulat izma invariabil
Genitiv-Dativ izmei invariabil
Vocativ izmă invariabil
  1. (bot.) (Mentha x piperita) plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu frunzele pețiolate și florile roșii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut caracteristic; mentă.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • izma-maicii-preciste

Cuvinte compuse

Expresii

  • A se alege cu izma = a nu avea niciun câștig; a avea de pierdut


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.