mentă
| Vezi și : menta |
română
Variante
Etimologie
Din latină mentha < greacă μίνθη (minthē).
Pronunție
- AFI: /'men.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mentă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mentă | invariabil |
| Articulat | menta | invariabil |
| Genitiv-Dativ | mentei | invariabil |
| Vocativ | mentă, mento | invariabil |
- (bot.) (Mentha) numele mai multor plante erbacee (medicinale) din familia labiatelor, cu frunze dințate și cu flori puternic mirositoare.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- bomboană de mentă sau pastilă de mentă
- menta broaștei
- mentă creață
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare; condiment
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.