mentă

Vezi și : menta

română

Variante

Etimologie

Din latină mentha < greacă μίνθη (minthē).

Pronunție

  • AFI: /'men.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mentă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mentă invariabil
Articulat menta invariabil
Genitiv-Dativ mentei invariabil
Vocativ mentă, mento invariabil
  1. (bot.) (Mentha) numele mai multor plante erbacee (medicinale) din familia labiatelor, cu frunze dințate și cu flori puternic mirositoare.

Sinonime

  • (bot.) izmă
  • Mentha silvestris: (bot.) izmă, (reg.) voieștniță

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.