intui

română

Etimologie

Din latină intueri.

Pronunție

AFI: /in.tuˈi/

Verb

Conjugarea verbului intui
Infinitiv	a intui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	intuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să intuiască
Participiu	intuit
Conjugare	IV

(v.tranz.) a înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție; a pătrunde repede în esența problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior acumulate.

Sinonime

ghici, întrevedea, întrezări, prevedea, sesiza

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

intuitiv
intuitivitate
intuiție, intuițiune
intuițional
intuiționism
intuiționist

Traduceri

a înțelege, a pătrunde ceva prin intuiție

catalană: intuir (català)
engleză: intuit (English)
finlandeză: vaistota (suomi)

franceză: intuiter (français)
poloneză: wyczuwać (polski)
spaniolă: intuir (español)

Etimologie

Din intui.

Verb

forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru intui.

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.