interjecție

română

Etimologie

Din franceză interjection, care provine din latină interjectio, -onis.

Pronunție

AFI: /in.ter'ʒek.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului interjecție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interjecție	interjecții
Articulat	interjecția	interjecțiile
Genitiv-Dativ	interjecției	interjecțiilor
Vocativ	'	'

Parte de vorbire neflexibilă de tip special, care exprimă sentimente și manifestări de voință sau care imită sunete și zgomote.

Cuvinte derivate

interjecțiune

Traduceri

Traduceri

cehă: citoslovce (čeština) n.
chineză: 感叹词 (gǎntàncí) (中文)
coreeană: 감탄사 (gamtansa) (한국어)
engleză: interjection (English)
esperanto: interjekcio (Esperanto)
finlandeză: huudahdussana (suomi)
franceză: interjection (français) f.
friziană: útropwurd (Frysk)
germană: Empfindungswort (Deutsch), Interjektion (Deutsch)
greacă: επιφώνημα (Ελληνικά) n. (epifónima)

islandeză: upphrópun (íslenska) f.
japoneză: 感嘆詞 (kantanshi) (日本語), 感動詞 (kandōshi) (日本語)
latină: interiectio (Latina) f.
neerlandeză: tussenwerpsel (Nederlands) n.
papamiento: interhekshon (Papiamentu)
portugheză: interjeição (português)
rusă: междометие (meždométije) n (русский)
spaniolă: interjección (español)
suedeză: interjektion (svenska)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.