interferență

română

Etimologie

Din franceză interférence.

Pronunție

  • AFI: /in.ter.fe'ren.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
interferență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interferență interferențe
Articulat interferența interferențele
Genitiv-Dativ interferenței interferențelor
Vocativ interferență interferențelor
  1. întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc.
  2. fenomen de suprapunere și de compunere a efectelor a două (sau a mai multor) mișcări vibratorii provenite din surse diferite; intensificare (sau slăbire reciprocă) a intensității undelor prin suprapunerea lor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.