inspector
română
Etimologie
Din latină īnspector, franceză inspecteur. Confer rusă инспekтор (inspector).
Pronunție
- AFI: /in'spek.tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului inspector | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | inspector | inspectori |
| Articulat | inspectorul | inspectorii |
| Genitiv-Dativ | inspectorului | inspectorilor |
| Vocativ | inspectorule | inspectorilor |
- persoană împuternicită să inspecteze, să controleze activitatea unei persoane, unei instituții etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
engleză
(English)
Variante
- (ieșit din uz, rar) inspectour
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɪnˈspɛktə(ɹ)/
- (SUA) AFI: /ɪnˈspɛktɚ/
Substantiv
inspector, pl. inspectors
- inspector, revizor
- (spec.) inspector de poliție, ofițer de poliție
- Inspector Jones was called in to examine the crime scene.
Cuvinte derivate
- inspectoral
- inspectorial
- inspectorship
Cuvinte compuse
- inspector general
- police inspector
Cuvinte apropiate
- inspect
- inspection
Vezi și
Referințe
latină
(Latina)
Etimologie
Din īnspectō.
Pronunție
- AFI: /inˈspek.tor/
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pasiv pentru īnspectō.
spaniolă
(español)
Etimologie
Din latină īnspector.
Pronunție
- AFI: /ins.pekˈtoɾ/
Substantiv
inspector m., inspectores pl.
Cuvinte derivate
- inspectora
Cuvinte compuse
- inspector general
Cuvinte apropiate
- inspección
- inspeccionar
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.