inspecteur

franceză

(français)

Etimologie

Din latină inspector („inspector”).

Pronunție

  • AFI: /ɛ̃s.pɛk.tœʁ/


Substantiv

inspecteur m., inspecteurs pl.

  1. inspector
    C'est un inspecteur fort vigilant.
  2. (spec.) inspector de poliție, ofițer de poliție

Cuvinte derivate

  • inspectrice

Cuvinte apropiate

  • inspecter

Omofone

  • inspecteurs

Expresii

  • inspecteur des travaux finis

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Împrumutat din franceză inspecteur.

Pronunție

  •  Audiofișier


Substantiv


Declinarea substantivului
inspecteur
m. Singular Plural
Substantiv inspecteur inspecteurs
Diminutiv inspecteurtje inspecteurtjes
  1. inspector
    Hij is inspecteur in de bouw.
  2. (spec.) inspector de poliție, ofițer de poliție

Cuvinte derivate

  • inspecteurschap
  • inspecteursrapport

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

  • inspecteren

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.