incrusta

română

Variante

Etimologie

Din franceză incruster < latină incrustare.

Pronunție

  • AFI: /in.krus'ta/


Verb


Conjugarea verbului
incrusta
Infinitiv a incrusta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 incrustez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să incrusteze
Participiu incrustat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia.
  2. (v.refl.) (despre săruri dizolvate) a se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.