împlânta

Vezi și : împlântă, implanta

română

Etimologie

Din latină implantare.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.plɨnˈta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) împlânta
Infinitiv a (se) împlânta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) împlânt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) împlânte
Participiu împlântat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) înfige, a (se) vârî.
  2. (v.tranz.) (rar) a fixa, a așeza.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din împlânta.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru împlânta.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.