împlântare

română

Etimologie

Din a (se) împlânta.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.plɨn'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împlântare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împlântare împlântări
Articulat împlântarea împlântările
Genitiv-Dativ împlântării împlântărilor
Vocativ împlântare împlântărilor
  1. acțiunea de a (se) împlânta și rezultatul ei; înfigere: (p.ext.) fixare, înțepenire.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.