ierta
română
Etimologie
Din latină libertare.
Pronunție
- AFI: /jerˈta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) ierta | |
| Infinitiv | a (se) ierta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) iert |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) ierte |
| Participiu | iertat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greșeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva.
- a scuza.
- a scuti, a dispensa pe cineva de o obligație.
- (pop. și fam.) a îngădui, a permite, a da voie să...
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- De neiertat = condamnabil
Expresii
- A-l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (după o boală grea)
- Dumnezeu să-l ierte =spun cei evlavioși când vorbesc despre un mort
- Doamne, iartă-mă! = spune cel căruia i-a scăpat (sau era să-i scape) o vorbă nepotrivită, necuviincioasă
- Ba să mă ierți! = formulă cu care contrazici pe cineva; nici vorbă!
- (reg.) Nu-i iertat = este interzis
Traduceri
a scuza
|
|
Etimologie
Din ierta.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ierta.
Referințe
retoromană
Etimologie
Din latină heres.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ierta f.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.