moștenitor

română

Etimologie

Din a moșteni + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /moʃ.te.ni'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
moștenitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ moștenitor moștenitori
Articulat moștenitorul moștenitorii
Genitiv-Dativ moștenitorului moștenitorilor
Vocativ moștenitorule moștenitorilor
  1. persoană care moștenește bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesor, urmaș.
  2. fiu, copil (în raport cu părinții săi).

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.