moștenitoare

română

Etimologie

Din moștenitor.

Pronunție

  • AFI: /moʃ.te.ni'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
moștenitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ moștenitoare moștenitoare
Articulat moștenitoarea moștenitoarele
Genitiv-Dativ moștenitoarei moștenitoarelor
Vocativ moștenitoareo moștenitoarelor
  1. persoană care moștenește bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesoare, urmașă.
  2. fiică (în raport cu părinții săi).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.