ierbăluță
română
Etimologie
Din iarbă + sufixul -ăluță.
Pronunție
- AFI: /jer.bə'lu.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ierbăluță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ierbăluță | ierbăluțe |
| Articulat | ierbăluța | ierbăluțele |
| Genitiv-Dativ | ierbăluței | ierbăluțelor |
| Vocativ | ierbăluță | ierbăluțelor |
- (bot.) (Phalaris arundinacea) plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici.
Sinonime
- (bot.) iarbă-albă
Cuvinte apropiate
Traduceri
plantă
|
|
Anagrame
- bârâitule
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.