ierbărit
română
Etimologie
Din iarbă + sufixul -ărit.
Pronunție
- AFI: /jer.bə'rit/
Substantiv
| Declinarea substantivului ierbărit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ierbărit | invariabil |
| Articulat | ierbăritul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | ierbăritului | invariabil |
| Vocativ | ierbăritule | invariabil |
- impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.