ierbărie

română

Etimologie

Din iarbă + sufixul -ărie.

Pronunție

  • AFI: /i.er.bə'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
ierbărie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ierbărie ierbării
Articulat ierbăria ierbăriile
Genitiv-Dativ ierbăriei ierbăriilor
Vocativ ierbărie ierbăriilor
  1. (cu sens colectiv) plante ierboase (crescute spontan); bălării, buruieni.
  2. (înv.) provizie de praf de pușcă; depozit, magazie în care se păstra praful de pușcă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.