harpon

română

Etimologie

Din franceză harpon.

Pronunție

  • AFI: /har'pon/


Substantiv


Declinarea substantivului
harpon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ harpon harpoane
Articulat harponul harpoanele
Genitiv-Dativ harponului harpoanelor
Vocativ harponule harpoanelor
  1. unealtă în formă de lance, constituită dintr-o bară metalică sau de lemn și un vârf metalic în formă de săgeată, prinsă cu o frânghie lungă și groasă și întrebuințată la vânarea balenelor, a rechinilor etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.