glugă

română

Etimologie

Din bulgară гугла (gugla).

Pronunție

  • AFI: /'glu.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
glugă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ glugă glugi
Articulat gluga glugile
Genitiv-Dativ glugii glugilor
Vocativ glugă glugilor
  1. obiect de îmbrăcăminte în formă de pungă conică, care acoperă capul pentru a-l feri de ploaie, de frig etc.
  2. grămadă de snopi, de știuleți de porumb sau de mănunchiuri de cânepă, care se așază în picioare, în forma unei stive conice.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.