știulete
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /ʃtjuˈle.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului știulete | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | știulete | știuleți |
| Articulat | știuletele | știuleții |
| Genitiv-Dativ | știuletelui | știuleților |
| Vocativ | știulete | știuleților |
- fructul matur al porumbului, cu (sau fără) pănușile care îl învelesc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.