genitiv

română

Etimologie

Din franceză génitif < latină genitivus (casus).

Pronunție

  • AFI: /ʤe.ni'tiv/


Substantiv


Declinarea substantivului
genitiv
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ genitiv genitive
Articulat genitivul genitivele
Genitiv-Dativ genitivului genitivelor
Vocativ genitivule genitivelor
  1. (gram.) caz al declinării care indică dependența, apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.