fumăriță

română

Etimologie

Din fum + sufixul -ăriță.

Pronunție

  • AFI: /fu.mə'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fumăriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fumăriță fumărițe
Articulat fumărița fumărițele
Genitiv-Dativ fumăriței fumărițelor
Vocativ fumăriță fumărițelor
  1. (bot.) (Fumaria officinalis) mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar și cu fructe globuloase.

Sinonime

  • (bot.) (reg.) fumărică, safterea, fumul-pământului, iarbă-de-curcă

Vezi și

  • corcodan

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.