fumărit
română
Etimologie
Din fum + sufixul -ărit.
Pronunție
- AFI: /fu.mə'rit/
Substantiv
| Declinarea substantivului fumărit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fumărit | invariabil |
| Articulat | fumăritul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | fumăritului | invariabil |
| Vocativ | fumăritule | invariabil |
- dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. xVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.