fumui

română

Etimologie

Din fum + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /fu.mu'i/


Verb


Conjugarea verbului
fumui
Infinitiv a fumui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 '
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să fumuiască
Participiu fumuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. impers.) (rar) a se înfățișa cu un aspect tulbure, ca de fum.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.