fonologie

română

Etimologie

Din franceză phonologie.

Pronunție

  • AFI: /fo.no.loˈʤi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
fonologie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fonologie invariabil
Articulat fonologia invariabil
Genitiv-Dativ fonologiei invariabil
Vocativ fonologie invariabil
  1. ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor funcționale, stabilind sistemele de foneme ale unui idiom și caracterul diferitelor variante; fonetică funcțională; (în uzul lingviștilor și) fonemică, fonematică.
  2. (înv.) fonetică.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.