fonetică
română
Etimologie
Din fonetic.
Pronunție
- AFI: /fo'ne.ti.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fonetică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fonetică | invariabil |
| Articulat | fonetica | invariabil |
| Genitiv-Dativ | foneticii | invariabil |
| Vocativ | fonetică | invariabil |
- ramură a lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiția și evoluția sunetelor limbajului articulat.
Cuvinte compuse
- fonetică generală
- fonetică descriptivă, fonetică statică
- fonetică istorică, fonetică evolutivă
- fonetică experimentală, fonetică instrumentală
- fonetică sintactică
- fonetică funcțională
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.