fonem

română

Etimologie

Din franceză phonème.

Pronunție

  • AFI: /foˈnem/


Substantiv


Declinarea substantivului
fonem
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fonem foneme
Articulat fonemul fonemele
Genitiv-Dativ fonemului fonemelor
Vocativ fonemule fonemelor
  1. cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcțiunea de a diferenția cuvintele între ele, precum și formele gramaticale ale aceluiași cuvânt.
  2. (în trecut) sunet.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.