florinte
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /flo'rin.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului florinte | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | florinte | florinți |
| Articulat | florintele | florinții |
| Genitiv-Dativ | florintelui | florinților |
| Vocativ | florinte | florinților |
- pasăre mică cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui; florean, brotăcel (Carduelis chloris chloris).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.