brotăcel

română

Etimologie

Din brotac + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /bro.tə'ʧel/


Substantiv


Declinarea substantivului
brotăcel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brotăcel brotăcei
Articulat brotăcelul brotăceii
Genitiv-Dativ brotăcelului brotăceilor
Vocativ brotăcelule brotăceilor
  1. diminutiv al lui brotac; răcănel.
  2. (ornit.; rar) florinte.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.