floretă

română

Etimologie

Din franceză fleuret (după floare).

Pronunție

  • AFI: /flo're.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
floretă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ floretă florete
Articulat floreta floretele
Genitiv-Dativ floretei floretelor
Vocativ floretă floretelor
  1. armă albă sportivă, cu lamă lungă și flexibilă, în patru muchii, cu gardă și mâner, folosită la exercițiile de scrimă.
  2. probă de scrimă cu floreta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.