făptui

română

Etimologie

Din fapt + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /fəp.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
făptui
Infinitiv a făptui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 făptuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să făptuiască
Participiu făptuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a face, a săvârși ceva; (în special) a comite o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.