enumerație

română

Etimologie

Din franceză énumération < latină enumeratio.

Pronunție

  • AFI: /e.nu.me'ra.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
enumerație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ enumerație enumerații
Articulat enumerația enumerațiile
Genitiv-Dativ enumerației enumerațiilor
Vocativ enumerație enumerațiilor
  1. enumerare.
  2. figură de stil care constă în înșirarea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă.
  3. (înv.) parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează argumentele expuse anterior.


Traduceri

Anagrame

  • enumeratei

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.