perorație

română

Etimologie

Din latină peroratio. Confer franceză péroraison.

Pronunție

  • AFI: /pe.ro'ra.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
perorație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ perorație perorații
Articulat perorația perorațiile
Genitiv-Dativ perorației perorațiilor
Vocativ perorație perorațiilor
  1. parte finală, concluzie a unui discurs, a unei cuvântări, rostită de vorbitor pe un ton însuflețit (și emfatic); (p.gener.) vorbire însuflețită (si emfatică), care caută să convingă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.